încrederea nopții pe calul desțelenit
își pariază șaua cerului pe-un deal
bea pe datorie negrul ochi din-nefinit
chingi de somn strâng brazda vântului boreal

doar iarba mai deschide lacăt de lumină
când zorile fug sub luna de calibrul opt
deținutul stelelor ar evada în inimă
dar în sângele coclit e alt ținut mai mort