Femeie,
moartea mi-e cîntărită
cu un cîntar fals.
Între noi liniștea se rupe -
fîșie albă de pînză.
Pasărea cîntă atît de frumos
încît copacului îi cresc urechi.
Cine ești tu?
O întrebare mai intimă
decît gaura cheii?
Un dans pe pojghița subțire
ce desparte coaja de miez?
Te iubesc pe furiș. Mă rog
să nu scîrțîie ușile,
să nu se mai arunce
pe fereastră păpușile.