într-un sat pustiu ecoul dat speranței
că sunt viu
ș-aud cum timpul construiește-ntre noi
drumurile apele întoarcerile cu urme în zăpezi
nămeții care nu se văd de aici de unde singurătatea
întinde casele până-n stradă

moartea se descompune-n vieți
e pustiu
auzeam că anotimpul ăsta mai are timp
pentru înc-o casă…