am început numărătoarea inversă
de la Creator spre mâna aceasta de lut
mi s-a oprit timpul la ziua mea de naștere
spunea cineva că e o naștere ca oricare alta
o adiere îmi sărută obrazul ca o simfonie neterminată
încep să multiplic realitatea impar
visele nu mai călătoresc dincolo de noapte
se împiedică în amărăciune

mă întreb ce pot să fac cu lacrimile
le-aș putea duce în singurătatea pădurii
aidoma unor copaci dezgoloiți de toamnă
primăvara i-ar îmbrăca în foșnetul de verde catifelat
vântu ar rispi pașii frunzelor lovind cerul în creștet

prin asfințitul anotimpului mă trezesc alergând desculță
mă prefac că te aștept să vii
până atunci...
îmi voi clădi mormântul
dincolo de umbra ferestrei