crește o lună rotundă peste acoperișurile orașului
eu stau în ea și râd
femeie neagră cu o piatră strălucitoare în mână

cămașa ta am purtat-o o vârstă jumate
mereu prin ușa casei întredeschisă intra o lumină
se punea la masă și îmi vorbea despre tine

acum au venit alte vremuri
mirosul tău de ierburi înalte și drum
e împachetat în foițe subțiri
e așezat în sertar lângă creioanele colorate
pozele vechi de la anticarul matei
și câteva radiere albastre

îți aud gândul prin noapte venind înspre mine
închid ușa
privesc pe fereastră
și tac dintr-o lună rotundă