Poetul trece iluminat de o conversație sclipitoare …
Nu mai vorbește de mult cu nimeni,
nici cu fantasmele, nici cu natura …
Ar putea foarte bine să tacă –
e mai onest să nu diluezi Cuvântul
prin cuvintele tale –
dar nu poate renunța la reverențe și protocol,
de-aceea conversează sclipitor,
iar tot ce-și mai dorește
este ca moartea să fie politicoasă.
El nu are drum, nici popas,
ci trece
sub raza soarelui străin, în peisajul rece,
până când, în noapte, nu se mai vede sclipind
decât conversația.



(volumul "În acte, ești viu"-2001)