Unui vecin jignit, despre cuvintele de la Matei 5,44
(Scrisoarea a 273-a)

Orice poruncă a lui Hristos îi pare grea celui ce niciodată nu încearcă s-o împlinească.

De pildă, Domnul a zis: Faceți bine celor ce vă urăsc pe voi, iar tu te miri, grăind:
“Oare e cu putință asta? Și oare această poruncă nu este împotriva firii omenești?”
Nu ai fi pus nicicând această întrebare dacă măcar o dată în viață ai fi încercat să faci un bine cuiva care te urăște. De ai fi încercat, ai fi văzut că această poruncă a Domnului poate fi împlinită și se potrivește firii îmbunătățite a omului.

Un sătean de la noi mi-a istorisit:
“Între mine și un vecin al meu crescuse ura ca niște mărăcini, și nicidecum nu ne puteam privi ca oamenii.
Într-o noapte de iarnă, băiețelul meu îmi citea din Noul Testament și mi-a citit și cuvintele Mântuitorului care spun: Faceți bine celor ce vă urăsc pe voi.
“De ajuns!” îi strig copilului. Întreaga noapte nu am putut să dorm tot gândindu-mă și răsgândindu-mă cum să împlinesc această poruncă a lui Dumnezeu și cum aș putea dobândi prilejul de a face vreun bine vecinului meu.
Dar unde e bunăvoință, apare și prilejul: într-o zi aud tânguiri la vecin. Întreb oamenii și aflu că stăpânirea i-a luat toate vitele vecinului meu și le-a mânat la primărie ca să i le vândă pentru acoperirea impozitelor neplătite. În inimă mi-a venit ca un fulger gândul: “Iată, acum ți se dă prilejul”. Am plecat îndată la primărie, am plătit impozitele pentru omul care mă ura cel mai mult pe lume și i-am adus vitele înapoi acasă. După ce a aflat aceasta, ai mei l-au văzut mergând gânditor în jurul casei sale. Era întuneric. M-a strigat pe nume iar eu i-am răspuns, apropiindu-mă de gard.
“-De ce m-ai strigat?”îl intreb.
A izbucnit în plâns. Și n-a putut să-mi spună nici o vorbă, ci doar plângea.
De atunci trăim în mare dragoste, ca niște frați buni”.

Iată ce dulci și minunate roade odrăslesc din săvârșirea poruncii Domnului.