Regină a morții,
Pedeapsa cea sacră
M-așteaptă tăcută în liniștea porții...
...îmi stinge tăcerea
îmi sfâșie carnea în mii de bucăți
îmi stoarce tot sângele
îmi zgârie pielea
M-aruncă pe cruce
mă-npinge-n pereți...
ÃŽn zborul concret aripile-mi negre
își caută viața,
Mă lasă-n deșert...
Pedeapsa mă arde, mă doare, nu moare
Și ochii mi-i plouă cu foc demisec
O!Tu!Pedeapsă fierbinte!
Primește-mi uitarea-n al tău cavou!
Și pe vecie te voi slăvi cuminte
A ta slujitoare...mereu!