Fata Visătoare

Fata visătoare se născuse
Cu puțin înainte de vreme
Și trebuia
Să fie, într-un fel…anormală…
Și era:

Doamne…cât de mult mai visa!


Nici nu era prea frumoasă
Fata asta,
numai că sufletul o făcea frumoasă
Și ochii…Atât!...
și visele ei multe, încă
Îi mai ascundeau din urât!

Știți cum visa Fata asta?
O să râdeți!
Avea vise îngerești
lipsite de păcate,
simple și…nevisate…
Dar cel mai des,cred eu
Fata asta,

ÃŽl visa pe Dumnezeu.

Iar Lui Dumnezeu,
Fata asta,
Îi era oarecum dragă,
Cu toate că uneori nici lui
nu-i părea

A fi chipul și asemănarea Sa.

Cândva…am cunoscut-o și eu,
Tocmai când
Pleca spre Dumnezeu,
Deasupra cerul părea deschis…,
Pe pământ,

Chipul ei…ultim vis!