sunt un nimic din care înțelegi ceva
nici nu-mi doresc (alt)ceva decât să fiu ceea ce sunt
un (cu)vânt de care te ștergi atunci când (mă) minți

ploaia mea nu (mai) are stropi ci doar sunete de apă șiroind în parbriz
le dai la o parte ele revin ca o fericire (ne)văzută într-o lume de sticlă
drumul continuă de la un alt capăt printr-o altă intersecție

(mai) sunt aici (din nimic) așteptând să-mi doresc
(alt)ceva și ceea ce sunt
un (cu)vânt pe care ai uitat să-l (mai) minți