Un gest albastru schimbă viața ce-n mici reprize pâlpâia.
O răsucește, îi dă formă... și-a devenit chiar viața mea.

Natura toată înflorește, mirându-se până și ea
De cât de tare contrastează culorile din viața mea.

Speranțe, lacrimi, deopotrivă mor și renasc așijderea
Și nu țin cont măcar o clipă că ce rămâne-i viața mea.

Cioburi de inimi înșelate lovesc amar în poarta grea,
Dar nu e nimeni s-o deschidă, căci s-a închis în viața mea.