agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-17 | [This text should be read in romana] |
SCRISOAREA I
Ai intrat dărîmînd zidul Ai intrat dărîmînd zidul și purtînd pe umeri armele noi: icoana făcătoare de venin și talgere mari cu sînge de bou. Mi-e frig la două mîini, Þi-am spus, și numai febra mă-ncălzește. Dacă mai ninge mult în iarna asta, am să umblu-n genunchi pe sub cer. Am să fac lumea cum ai vrut-o Tu: cu vagi arome pîndind prin mandoline. Cu paturi grele de ierburi din care se trezesc armate de miri. Cu flăcări și cu dulcețuri amare. Prin ceruri vor curge fluturi cafenii. Un gînd îngheață inima: sînt eu, și nu știu, paznic făpturilor Tale? SCRISOAREA II Îngerii-s putrezi Îngerii-s putrezi și zac prin vastele mele nimicuri. Am plîns, laolaltă cu orbii și surzii, după ierburi de leac ce-Þi cresc între umeri. Pe geam, au scrijelit mieii boturi cu fălci și cu dinți. Te văd și-n ochi mi se coc struguri vineții. Te-aud cum pregătești teascurile pentru vin și cuptorul de pîine. SCRISOAREA III Cerșind lapte și somn Mi-ai umplut nopțile de parcă-ai fi vrut să pricep că visezi femei fără de rod iar copiii lor nenăscuți vin la ușile Tale cerșind lapte și somn. De cîte ori m-am trezit lîngă Tine, hălci de ploaie sfîrtecau arbori și-ncleiau curgerea vremii. SCRISOAREA IV Lupi sîngerați Lupi sîngerați atîrnă-n cuiele porții. Cumpănesc dacă să dorm cu privirea lor în visele mele. Am mari îndoieli. Strig către Tine cu buza mușcată de-un dinte străin: “Mîhnit este trupul și puțină umbra lui- Durerile nasc prunci după prunci”. Rădăcina mi-e slabă și morții mei mulți. Sînt liber și-o minunată răzbunare m-așteaptă. Cumpănesc dacă să trăiesc pentru ea. Am mari îndoieli. SCRISOAREA V Despre moarte numai de bine “Despre moarte numai de bine”, mi-au scris frații mei risipiți prin margini de imperiu în anii cu secetă. “Am văzut-o pe cea mai palidă dintre femei”, mi-au scris și scrisorile lor au umblat, purtate de cai, dromadere și vulturi. Nu ești Tu acela care mi-a clădit șira spinării? Nu-i luna un ochi necugetat de porțelan? Dragostea mea pentru Tine împroașcă pereții cu sînge și-ntreb: la ce-mi folosești? Cu ochii-nroșiți, într-o dimineață, voi aduce, singur, victoria. Armata fugarilor aspru va cînta, dumnezeiește va cînta. SCRISOAREA VI Îți scriu toată noaptea Îți scriu toată noaptea scrisori cînd mi-e lene să dorm. Îngerul Tău, asudînd umbră, așterne în praf hărți pe care-s trecute vizuinile vulpii și felurite fîntîni. “E vremea să iei o viață”, mă-ndeamnă, tîrîndu-și piciorul prin miriști. Apoi mi-ntinde venele și-ncearcă pe ele-o cîntare semănînd cu viscolul și cu-amintirea securii-n salcîmi. SCRISOAREA VII Femeile, ca și cîinii Femeile, ca și cîinii, au despre dragoste gînduri nebunești. Numai dragostea Ta ne trece unii printr-alții fără să știm. E Nord aici? Din care clopot curge fum? SCRISOAREA VIII Dintre bolile făpturilor Tale Dintre bolile făpturilor Tale, nebunia e albă. În miezul ei, un vîrtej soarbe lumina și grijile zilei. Vin ani care trec. Plouă cu vrăbii-nghețate. În miezul ei, fierul se-ncearcă pe brațele pruncilor. Dintre slujbașii Tăi, desăvîrșit e-acela care numără morții. Le cîntărește suflarea și-așterne pe-obraz ultimul fard. Își cîntă un vals prăfuit și-adoarme si el. Cîteodată. SCRISOAREA IX În oricare zi În oricare zi, așterni pe mese bucate străine și rachiu de nisipuri. Fiii Tăi, plîngînd cu sughițuri, se ghiftuiesc și se-mbată. Doamne-al oștirilor și-al apelor limpezi, cu măruntaie de pește și vin negru să scrii pe ochii jupuiți către Tine! SCRISOAREA X Știi coastele mele subtiri Multe ceasuri ai stat în dreptul inimii și-ai ținut umbră. Știi coastele mele subțiri de cînd stăteam în poarta lumii și unii mureau de-o boală care s-a tot întins cu seceta și cu trecerea vremii. În inchipuire, demult, am fost fericit. Fluierul orb răscolea tainele casei și Tu-mi spuneai că, din vreme în vreme, vor fi sărbători în care n-am loc. “Risipește-ți proorocii – ei spun vorbe care se fac ruguri! Întoarce-Þi fața la noi, istovește-Ne în bătăi! Rînduiește-Þi clopote la gleznă, să știm cînd treci! Și nu lăsa fiii noștri să fie mîngîiați de mîini străine!” |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy