- varianta originală -

am trecut pe lângă flacăra aceea albastră
am văzut-o și eu nu am atins-o de teamă să nu
mă absoarbă dedesupt e un vad de umbre
și un vas în care viermuiesc încet toate cuvintele
împerecheate infinit între ele și anagramate prin
evoluție ca o spuză acolo se face încet supa zeului

eu am atins flacăra albastră se vede ești deja început
înțelepciunea a mușcat din tine ca o fiară flămândă
și acum te strici pe urma dinților doar ochiul îți mai
șade bine în țeasta aceasta solidă și transparentă
din el iese uneori ca un abur o privire lipicioasă
care îmbracă lucrurile și lasă urme de melci pe ziduri

eu am ieșit de acolo din supă? da uneori răbufnește
ca un vulcan noroios duhnind prin lume aroma sintetică
a adevărului trebuia să îmi dau seama după felul în care
nările mele s-au rotunjit de tine dar spune-mi te rog
de ce e albastră flacăra? îți voi spune o taină de fapt
culoarea e tot ce-i lipsește și oamenii sunt atrași
de orice absență pe care o pot suplini

mai vrei să știi ceva? rogu-te. zeului
la ce îi folosește comoara de ce n-o împarte cu nimeni?
zeul își este hrană sieși și nouă - parte


- varianta restructurată -

- Am trecut pe lângă flacăra aceea albastră, am văzut-o și eu. Nu am atins-o, de teamă să nu mă absoarbă. Dedesupt e un vad de umbre și un vas în care viermuiesc încet toate cuvintele, împerecheate infinit între ele și anagramate prin evoluție, ca o spuză. Acolo se face încet supa zeului.

- Eu am atins flacăra albastră.

- Se vede; ești deja început. Înțelepciunea a mușcat din tine ca o fiară flămândă și acum te strici pe urma dinților. Doar ochiul îți mai șade bine în țeasta aceasta solidă și transparentă. Din el iese uneori ca un abur o privire lipicioasă care îmbracă lucrurile și lasă urme de melci pe ziduri.

- Eu am ieșit de acolo din supă?

- Da. Uneori răbufnește ca un vulcan noroios, duhnind prin lume aroma sintetică a adevărului.

- Trebuia să îmi dau seama după felul în care nările mele s-au rotunjit de tine. Dar spune-mi, te rog, de ce e albastră flacăra?

- Îți voi spune o taină. De fapt, culoarea e tot ce-i lipsește și oamenii sunt atrași de orice absență pe care o pot suplini. Mai vrei să știi ceva?

- Rogu-te. Zeului, la ce îi folosește comoara, de ce n-o împarte cu nimeni?

- Zeul își este hrană sieși și nouă - parte.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.