la venirea serii oamenii dorm acolo unde
întunericul i-a surprins golindu-le amintirile
strada ai crede că e un hamac
însă
în somn
nimeni nu este credincios sau necredincios
este un visător pentru care stelele se aprind
pe dinăuntru

ghemuiți
aidoma jivinelor în cuiburi de iarbă
repausul
lor desenează cercuri la suprafața aerului
mâini de copil tresar dintr-un joc
nepotolit de nimeni
niciodată
și caută în peșterile sânilor lumina laptelui

viitor