mă poreclește lumea bozgor de român
mai nou european mă țin ca rîia
sunt șarpele meu de la sîn
care își mușcă singur mîndria

pare că văd dublu că stau în chirie
în propria-mi țară și veșnicie
mă simt aiurea uneori stingher
da vreau să-mi dați Ardealu' de pe cer

vreau Transilvania mea că mi-e dor
de pita și sarea uitate pe cuptor
și bozgor de român o să rămîn mereu
așa să mă bată Iștenu' lu' Dumnezeu!