tu, poezie, te scap printre degete...
mi-e trupul silabisit cu greutate de timp
și te pierd ca pe-un fir de nisip pe care
soarele și-a odihnit de-atâtea ori tâmplele
și mă doare țipătul luminii însângerate de cioburile clepsidrei
când, neputincios, noaptea-mi curge prin vene
și timpul abia mai îngână silabisiri istovite...