Pisicile din odaie nu s-au speriat de pașii mei
de chipul meu amorțit
pe care nu l-au văzut niciodată

îmi aruncă o privire leneșă prin întuneric
și rămân tolănite în patul meu
pe plapuma ce mi-a învelit cândva trupul de copil

Aceleași umbre aceleași broderii
aceleași perdele gălbui în casă
numai că alte pisici
dorm pe cuvertura de pluÈ™

visele lor încă nu sunt bântuite de profeții
urechile lor încă nu mi-au auzit glasul
pisicile mamei n-au presimțit că voi veni
în noaptea asta

ele își ascund de mine ochii fosforescenți
și se scufundă mai adânc în perne