În viața asta de agonii și așteptări
privită la fereastră,
unde cu pumnii închiși
și buzele-cleștate noi luptăm
să cucucerim privirea
măcar spre soare.
Să adulmecăm pămîntul
nu-i îndeajuns
chiar dacă scoarța noastră-i muritoare,
noi vom găsi curajul să strigăm:
" Tough ain't enugh "
și vom sparge cerului albastrul,
noi oameni mici cu inimi mari
cu rădăcina în pămînt
femei, bărbati, copii
vom rupe legile ce ne vor orbi,
liberi și curajoși vom fii
să mergem mai departe.