Mă uit în jur și văd doar negru.
Sunt închis în mine și e negru. Alerg să scap, dar tot e negru.
Mă opresc, m-adun ciudat și e negru.
Meditez, mă rog, tind spre… negru!
Furios și iritat, gândul mi-este negru.
Negru se separă-n negru,
negru se transformă-n negru.
Negrul meu nu se combină căci e negru.
Sufletul meu e negru,
golul meu e negru,
totul meu e negru,
și cu negrul meu mă-nec în negru.
Apa fără viață e în culoare de negru,
întregul univers e negru,
speranța e în baza negru,
nădejdea e colorată în negru.
Raiul și iadul sunt vopsite-n negru,
Dumnezeu și diavolul sunt vădiți în negru.
Totul a fost înghițit de negru.
Din negru în negru.
Urâtul omenesc e negru,
frumosul lumesc e negru,
totul pământean e negru.
Ura e (ne)colorată-n negru,
iubirea e (ne)colorată-n negru,
sentimentele sunt (ne)fondate-n negru.
Tu ești tot în negru.
Negrul tău se împletește în negrul meu,
Negrul meu se împletește în negrul tău.
O împletitură de negru!
Negru în negru!
Curios, în tot acest negru
apare o fărâmă de alb.