Nu sunt nimic, si totuși sunt
un abure ce catre cer se'nalță.
Și nu mă poate ține umedul pământ
caci sunt chemat de Dumnezeul sfint
să-i fiu părtaș pe veșnicii la slava!

Nu sunt nimic, decit un bob de grîu
ce, zbuciumat e macinat pe piatră.
Dar in curând voi fi în pâinea alba
ce va sliji mulțimilor drept hrană!
Și viața ce in mine se destramă
va inflorii în sufletele lor!

Nu sunt nimic, precum e lutu'n uliți
călcat de gloată, umezit de ploi...
Dar va veni olarul și va face
cu mîna sa, din mine, vase noi!