cântă a singurătate
tăioasele game ale nopții.
orașul zvâcnește pe muzici asonante
crustele soarelui se usucă-n amurg.

Razele cad în pământ:
războinici uciși
se prăbușesc neputincioși în cascade îndoliate.

miroase a singurătate sub pielea mea
am închis ochi, guri, suflet
veghez doar curgeri aspre.

orașul rage spasmodic
durerile sale sciupă urmașii
durerilor noastre
a deschis gurile
și acum zace ca o leoaică
copleșită de transpirații fierbinți