Iubito, mai leagă o fărâmă
de mâine-n batistă.
Mai toarce-o poveste din
caierul ieri,
aruncă gânduri mai noi
pe focul nădejdilor noastre,
ca nu cumva până dimineață
să ni se stingă visele și,
să ne prefacem în oameni!
Ai grijă să nu adormi: va
trebui să rămânem treji
cât vom trece prin noaptea
aceasta lungă și grea, că doar așa vor
rămâne treze și visele noastre.
Suntem singurii visători,
ceilalți nu visează, au doar
închipuri și coșmare.
Hai, fi bună; mai pune-o visare-n
ulciorul pe care l-am strunjit împreună,
sub tăișul razelor ultimei Luni pline.