Trupuri de ceară stau sprijinite de scări
de bucăți de cărămidă desprinse din vulturi
sfori de foc prind încheietura mâinii
între uși care nu se închid
sunt dispute și trânte
clanțele sunt guri de păpuși
tăcute
și mă încui împreună cu zilele trecute
ai uitat să mă întrebi când mă poți privi
te uiți fascinat la mine,
la stropii împrăștiați
de peștii din acvariu - jucării de pluș
în castelul lor dintre scoici
sunt stropi pe covor
lumina e stinsă în urma ta
mă întorc la trupurile mele de ceară
văd cum degetele îmi ard
și îmi pun sigiliul pe pergamentul prezentului