Cârduri de păsări se zbuciumă-n orbite
toamna-și înstrună coardele viorilor
grupuri de viermi își părăsesc fructul sfânt

precum sămânța
mi se înfige în pământ osul sacru
cad durerile înmagazinate-n vârful coloanei
mă întind cu capul spre uter
ocolind pietrele ce-mi lapidează visele
sunetele clopotelor și ecoul strigătelor
se contopesc sub cer
deasupra trupului
deasupra luciului de temple.