s-au îngrămădit scaunele
în colțul încăperii
stau piramidă șuie
sunt speriate de lumină
sau de întuneric
mă întreb
pentru că aici pe coridor
nu știi niciodată
în ce te scalzi
răsărit și muzică
apus și tăcere
cine mai știe
culoarul șerpuiește
printre pietre de hotar
atârnate de trupurile unor spânzurați
sub care mătrăguna
crește din belșug
haideți la cules
facem un decoct pe cinste
și servim lumea bună la banchet
dar
vor sta în picioare
erecți
vii
căci
s-au îngrămădit scaunele