Într-o lume în care
crucea
încă marchează
locul comorii,

dar limba-n gură
nu se oprește
cînd ar trebui să doară
și pasărea
pe graiul ei înflorește
cînd ar fi firesc
să moară
unde urechea a pierdut
capacitatea de auz
și cerul nu e infinit
în ochiul obtuz,
între jocul
de reflexe suprapuse
de inimi caducate
și păreri impuse

Într-o lume în care
crucea
încă marchează
locul comorii
dar nimeni nu e dispus
să vadă

eu intru rar...

doar o secundă...

pentru a-mi aminti
de ce nu merită
fuga
de pagina
albă...