S-au cumințit
cuvintele
în șoaptă.
Stau în genunchi
sub candela aprinsă
lângă clepsidra
cu iluzii
spartă
și veșnicia
în viitor
închisă...

Și nu înțeleg
de ce ploaia mă doare
și-n lacrimi arse
simt pe buze
sare...