Nu te-am căutat dar adineaori m-ai găsit
erai pe după umbră strecurată și priveai
iar eu printre ruina zilei ți-am zâmbit
și ochii ți i-am sărutat în plânsete de nai.

Eu te-am strigat doar noaptea când la Lună
îmi întrebam departele ce nume poartă,
pe pat de așteptare te țineam de mână
sau cel puțin te pregăteam ca pe a opta artă.

Tu m-ai visat atunci când într-un vals ai adormit
iar poarta lumii părea cu lacrimă fardată,
în teatrul antic să cânt ploaia de vară, am venit
și împreun-am născocit o mistică și tainică sonată.

Mă uit acum la tine și te ating cu bluesul meu
șoptit pe după scenă - mă doare zborul astăzi rău…
Urmează-mă să îmbrăcăm veșmântul vreunui zeu
ce-aseară l-am uitat afară din visul meu și-al tău.