I-am deschis discret aripa plecată peste ochi
Vroiam să-i văd lumina
Trist e că,
În loc de pleoape avea umbre
Dar și așa m-a cuprins teama că aș putea avorta bucuria
De a-l vedea zâmbind,
Cu toate aripile
A început să-mi deslușească moartea
Mă simțeam vinovată că am cedat sufletul nu-știu-cui

E vineri mi-a zis
Și pe Golgota cresc cruci
Grăbește-te să învii
Nimeni nu te așteaptă de două ori

În timp ce deschidea fereastra
mi-a pipăit părul
în semn de recunoaștere ca eu sunt.