Toamna-I uscata mireasă a unui artist:
Noianul de galben al sufletului trist.
Îi mângâie privirea cu frunzele veștede
Printre crengi se dezmiardă inimile putrede

Ea plânge cu ploaie , el – izvor de lacrimi
Amândoi se-neacă în oceanul de patimi
O ceață răsare și scaldă în tihnă
Pe el și pe-a lui mireasă murindă …