Căzuseră pe rând din cer
între frunzele unei primăveri

puteau zări în verdele
din care s-au rostogolit
peste o vară
privind rotund în curcubee
calea care aducea cu sine toamna,
o amintire strivită de pleoape
unde frunzele
nu mai puteau plânge pământul
la venirea unei ierni

ochii s-au închis
albastru