o liniște brutală acoperă singurătatea
înpământenind durere plină de culoare
...cum roade formând chisturi reci...
puțin mai e și prezența va urgisi zborul.
ce destinații eterne,ce amintiri sparg timpul.
se întinde sărac umbra fericirii bătută de ei....
vijelia morții umflă destine ....sufocă bucuroasă.
TÃCEREA –DARUL COPT AL NOII VENIRI!
tremurat cu false opriri emani priorități fatale!
arcuiri în stânci de sânge ..tu creezi robiind vorbirea...
faci calvarul porți de plută pe-nseratele băltoci...
nicio vijelie a morții nu cumpără...
ci VINDE!