Am ramas blocat in fereastra de la baie...
Cu fumul atarnand agonic de tigara tarzie...
Si domnul gras si chel molfaind alene rebuturile naturii,
Si doamna neagra si suspecta trecand resemnat pe sub cutiile de beton,
Si oala de inox vesnic stand plina -probabil- pe pervazul rece...
Oameni pe care n-o sa-i cunosc niciodata;
Ciori negre zboara in stoluri disparate...mereu cate 7...cate 7...
Si eu...inchis intr-o oglinda obscura,
Cu coatele iesind mutant prin bluza prea mulata...
Eu cu mine...
Oamni pe care n-o sa-i cunosc niciodata...
Mereu cate 7...cate 7....7
Si geamurile termopan agatate stramb in placile moarte de beton,
Si perdeaua prea portocalie de la etajul 2...
Si gandurile mele stopate...seci...mereu cate 7...7...