las să mi se reașeze grupele de mușchi și-mi spun
mâine ar trebui să mergi în bulgaria măcar până la balcic
divagațiile se înșiră în ordinea memoriei lovite
încet în muchie
mi se pare că-mi amintesc totul apăsând cu degetul pe
ceea ce-mi imaginez că-i punga în care stau
ca pe galantare
file
toate actele volitive

dar nu vreau
poate un ingredient al respingerii prea multor picturi
tonitza iser petrașcu șirato
despre casele albe de pe țărmul mării negre
o problemă de receptare coroborată cu un complex naussicaa
marea eboșată prin valvele inimii prinsă ca un animal în capcană
îmi vine să alerg cât mai departe
să mă ajute marfa asta de calitate medie să depășesc
performanțele sincerității și să-mi decernez un premiu
pe podium
măcar o mențiune fără coroniță ca să plâng ca-n școala primară
ape-ape
pârâuri-pârâuri
afluenți ai altor râuri care se varsă în fluviu apoi
în marea cea mare
cum vor mușchii lor

parcă-mi închipui cum mâine mă vor aștepta colegii
privind către granița imaginară dispărută la intrarea în u.e.
râgâind ceafa afumată de la micul dejun
cu cafeaua în termos sau în sticle de juma de litru
deformate
la fel de deformați mușchii mei vor fi tolăniți pe saltea
scufundați în bulboanele somnului sau contractându-se într-un vis
mă vor striga prin telefon
prin goarna mentală
chiar mă vor înjura la un moment dat

dar nu mă voi trezi
c-așa vor mușchii mei

toate-și urmează cursul normal
apele curg din pârâuri în râuri fluvii mări
ele vor ajunge mâine la balcic c-așa vor mușchii lor
eu nu voi ajunge c-așa vor mușchii mei