- Ce faci omule blând,
De ce fugi de lumină?
- Nu fug, nu m-ascund,
aștept moartea să vină.
Am simțit azi speranța
cum mă părăsește,
unde dracu e moartea,
de ce nu mă găsește?
În nopți fără de somn
eu stau și mă gândesc
cum ar fi să adorm
și să nu mă trezesc.
Insuccese prea mari
reușite prea mici,
unde naiba ești moarte,
haide, eu sunt aici !
- Eu mă-ntreb om nebun:
ce faci tu crezi că-i bine?
Ce-ai spune morții
de ar vorbi cu tine?
- N-am nimic să îi spun
și știu că nu greșesc
nu sunt prost nici nebun
dar nu vreau să trăiesc.
Să trăiești ca un sclav
oare ce rost mai are
când în fiece zi
toți te calcă-n picioare.
De ești bun nu contează,
să fii blând n-are rost
când doar hoții primează
spune-mi: cine e prost?
Cu dreptatea în mână
sunt vinovat de toate,
cei mai răi, mai șireți
acum au prioritate!
Am pus și dragostea
în cumpăna gândirii,
doar piedici voi avea
în calea iubirii.
Cam gri e-al meu destin
și am aflat ușor
că doar iluzii vin,
de-aceea vreau să mor !!!
- Omule drag, ascultă-mă acum,
mi-e greu s-aud ce spui
și tare mult mă doare
că-n loc să privești moartea
ca un sfârșit de drum
tu o vezi mai degrabă
ca pe o salvare.
Prea repede te-ai dat bătut,
în viață totu-i greu,
prea repede-ai pierdut
credința-n Dumnezeu !!!
Ești om, ești slab
dar nu asta te ține
să faci ceva măreț,
puterea e în tine!!!
- Mare dreptate ai
prietenul meu bun
și multe adevăruri
ai rostit tu acum,
eu imi spuneam adesea
că nimic n-are rost
dar tu mi-ai demonstrat
cu-adevarat că-s prost,
că mi-am pierdut credința
și sufletul mi-e greu,
mă-ntreb ce a fost oare
atunci în capul meu.
Acu în clipa asta
sufletul mi-e ușor,
m-ai schimbat, gata,
nu mai vreau să mor!!!