există Dumnezeu?
sau este doar inventat din frica de a muri?
însă nu se poate asta
pentru că Dumnezeu nu se ocupă
numai cu vegherea aupra sufletelor
mai îndeamnă și la toleranța și la iubirea aproapelui.
deci atunci este inventat
și pentru a ne ține în frâu potențialul distrugător
prin frica că o să ajungem în iad?
2 in 1 am putea spune
însă povestea lui Isus și întâmplările din biblie
acoperă un spațiu și populații imense
pe un timp îndelungat
care se leagă cu evenimente istorice sigure.
și totuși aceasta poveste se întâmplă în antichitate
cand oamenii se crede, cel puțin,
marea majoritate a oamenilor erau primitivi.
oare să fii existat vreo tagmă de înțelepți
ce și au căpătat cunoștințele
de la civilizații apuse și iluminate
aceștia având puterea datorită cunoștintelor
de a influența printr o manipulare de masa
întreaga omenire de atunci încolo?

pauză: tocmai am avut un deja vu, și deci din nou cred că se va întampla ceva rău. sper să nu

iar daca ipoteza înțelepților deținători de cunoștinte
care ar fi format un nucleu de putere nu e admisă
atunci poate fi înaintată următoarea:
toată povestea a fost pusă în scenă
de ființe superioare de pe alte planete
care au ajuns la un nivel la care au realizat
că evoluția nu poate să existe decât prin "bine".
în consecință au încercat să ne dea și nouă
o mână de ajutor
punându ne reguli de bază;
vezi povețele lui Iisus.
dar Allah, Budha;
zeii vechi
foarte diverși
venerați de diverse populații
în diverse timpuri..
la care noi ne uităm în urmă
și spunem că avem explicații
pe care acei oameni
dacă le ar fi știut nu ar mai fi avut nevoie
să întocmeasca diferiti zei in lipsa răspunsurilor;
dar Allah, Budha, Dumnezeu
nu sunt ca aceia:
zeii doritori de sacrificii sau împrăștietori de vanitate.
însa de ce nu sunt unul
si sunt cel putin trei?
ființele superioare ar fi putut acoperi tot globul
cu farfuriile lor zburătoare.
în acest caz revenim la ipoteza anterioară:
Dumnezeu a fost inventat de oameni
din singurătate și frică.
cu toate astea noi știm cum a fost format pământul
și ce formă are,
însă tot nu știm ce înseamnă universul.
doar înaintăm mereu ipoteze
mai mult sau mai puțin relevante
care ajung să se excludă unele pe altele.
deci rămânând mai puține;
astfel sperăm să fim mai aproape de adevăr.
însă toate pleacă din start
raportându se chiar la noi, la o singură "unitate".
cât de aproape de adevar putem să fim
când nu ne raportăm nici măcar la minim 2 "unitati"?
ceea ce ar avea un rezultat edificator dpdv științific
infinit mai mare.
ipoteze:
big bang.
universul se dilată
dar se și contractă,
la infinit.
universuri paralele
cu legaturi între ele.
universuri paralele
fiecare cu big bangul lor.
nașterea de noi universuri încontinuu.
de unde?
putem să explicăm ce este acolo?


ps: să nu mai vorbim de ideea că "totul" este energie, chiar și materia în care intrăm și noi; și cum energia nu poate fi întotdeuna văzută...
pps: și tot nu pot să uit un fragment de emisiune de pe tvr2 de acum multi ani în care se arătau imagini de la o presupusă prăbușire de ozn, lucru ce mobilizase armata sovietica; cineva de acolo, uimit si inmarmurit de ce a vazut, ar fi ajuns ulterior la papa care i ar fi spus "și ei ca și noi sunt copiii Domnului "