Mă avânt în ape adânci
Valurile vieții se zdrobesc de stânci
Năvodul tresare atins de-o sirenă
Suspinul amar îmi pulsează în venă
Sub ape transpare-o imagine comfuză
Trup cu solzi de pește, sufletul...o meduză
E lângă tine, caldă și e bună
Și într-o clipă iată, ți-alunecă din mână
Încătușezi un trup prin taină c-un inel
Dar greu vei ține-alături și sufletul din el.