iubitule,
ascunde-mă în linia gravidă
si-n ochii cenușii ai celui din oglindă,
în mâna lui crispată,
si-n secunda sacadată,
din ceasul tău.

ajută-mă sa urc
pe fructul tău oprit;
să văd lumea,
haotică si pierdută.

să văd copilul din mine,
cum face primii pași.

arată-mi atingerea stelei
ce-mi apare-ntunecată
și îngerul tăcut, timpul oprit.
spune-mi!
de ce văd soarele atât de mic?