N-o să mai calc pe zebre vreodată,
Am strâns atât alb-negru în picioare...
Mă-ndrept spre gri,
N-am mai visat de când a murit la televizor Ceaușescu,
În locul lui a apărut Dinescu,
Deci el l-a omorât.

Am o slujbă comodă,
cu soare și stele pe geamurile incasabile,
Tehnologia e tot ce nu mi-am dorit vreodată.
O să suprim diacriticele,
Și-o să închid cuvintele în mine cu Winzip,
O să m-arunc de pe turnul din Pisa din Google Earth,
Sau chiar de pe Eiffel,
Între coapsele tale,
Ca o marmură de Rușchița.

Visez cu ochii închiși în afară,
Iar noaptea face din pieile noastre cu țânțari,
Subcutanat, ziua de maine.