trupul și sufletul împart aceeași coajă de pâine
mimez o umbră născută din răsărituri
cu brațe lungi până la noaptea târzie
morții sunt îmbrăcați în pânze subțiri de păianjen
Luna se zbate într-o colivie de nori
sufăr de întuneric incurabil
care mi se lipește de piele
în jurul meu sunt numai ochi
să fie demoni să fie îngeri să fie oameni
mistuiți de flăcări
să fie părinții mei pe care i-am visat
spânzurați de cuvinte
să fie Dumnezeu
care ne-a tras pe toți de urechi?