ducându-ți carapacea peste ghimpii
ce vibrează deasupra luciului
ți se cern firele cenușii ale ierbii
zimții metalului se rotesc
îmbrățișând spuma ce-ți voalează urmele
apele se unduiesc in jurul ruginei
iar pașii tăi tăcuți se topesc în ele
curgând către ecouri.