C’est moi,
pour le roi,
l’Agonia!

Yorick, alteță,
nebunul tău (de)legat...
prea puțin preferat.
De barzii tăi,
trăncălăi.

Nu, nu, nu rimă,
alteță, ce crimă;
prăsitori de viermi,
eterni.

Ulcele și oale
scriu, geniale,
mov genitale;
scărpinându-ți poeme-n
izmene,
între două beroase, sânoase,
vomoase, țigăroase.
O, cât de frumoase,
Oase, oase, oase.

Ecou de osanale,
canale, haznale,
pe paginile tale,
royale.

C’est domage, mon roi,
mă cheamă cineva...
To be or not to be,
mon roi, nu muri.