Vînt de iarnă-mi bate-n suflet,
Vînt de iarnă singuratec,
Doar iubita-mi stă pe cuget...

Degetu-i plasat molatec
Sub genunchiul adormit.
Dintre merele de aur

Sare Prâslea cel voinic,
Ignorîndu-l pe balaur,
Se visează-ntr-un pupic

Fiindcă-n primăvara șuie
Ce-o veni și-o hotărî
Universul, uite-l, nu e!

Vîntul iernii-mi ia din Hamlet
îndoiala amorțită,
Căci iubita-mi rîde-n suflet...