Regele Cersetor

Am cioplit dintr-un lemn aprins
Un sceptru de cenusa si foc
Insingurat
Pe care il mai poti vedea decat in fotografia
Inchipuita
Ce ar fi surprins clipa in care
Viata inca ardea,
Atotputernica
In fibra verde...

M-am ridicat pe o stanca
Unde vantul a infuiorat cenusa ramasa
Si ploaia a lacrimat dand tarie
De lut nestins
Toiagului ce am crezut ca ma va sprijini

Mi-am fluturat parul in vant
Varsand o singura lacrima de prisos
Si am tunat catre cer
Inspaimantand o pasare a inaltului.

Eu,
Sunt regele cersetor!...

Mai tarziu,
Prin volbura timpului
Curgand pe sub coroanele unor copaci batrani
Ce presarau umbre linistitoare
Deasupra pamantului
Innobilat cu frunze vii de inceputuri...
M-am surprins culegand un frag
Rosu si inmiresmat
Fara ca sufletul meu sa se simta
Impovarat...

O rabufnire de vant a-nfiorat atunci
Padurea revarsata
In sufletul meu...
Soptind in limba frunzelor petrecute
In imbratisare...
Tu nu ai fost rege, ai fost doar cersetor...