Să știi



Să știi – de când te naști - n-ai nici-un drept !

Doar datoria de a crește înțelept !

Și mulți n-o caută, și-i atât de greu

Să fii și prost, și fără Dumnezeu –



Oricât ai învăța, n-ai să ajungi

Înțelepciunea s-o aduni în pungi,

Ea este doar eterna lumilor povară,

Învaț-o să o porți, s-o faci ușoară!



Să duci în spate crucea tuturor –

Pe noi născuți, și oamenii ce mor –

Să-l vezi pe Cronos, înghițindu-și fiii,

Așa cum oamenii-și sacrifică copiii –



Să vezi crescând consumul, nu de pâine,

Ci din resursele copiilor de mâine,

Să vezi păcate neclasificate

Sanctificate de păstori de state –



Să știi că n-ai pe lume nici-un drept!

Doar datoria de a crește înțelept!

Așa cum Solomon ceru la Cel de Sus

Înțelepciune, cere-o lui Iisus!



Căci pe pământ vei întâlni, doar, goi,

Atâți Irozi ce știu doar de nevoi,

Atât de mari, și strălucind în haine,

Și-atât de goi de minte, și de taine –



Și-atâția “înțelepți” îți vor întinde

Mai mult, mai bine, mai curând, mai vinde,

Atâția vor vorbi din parul curții,

Nu-nțelepciunii de a cântări, ci burții –





Să știi că n-ai pe lume nici-un drept!

Doar datoria de a crește înțelept!

De a trăi gândind ce lași în urmă

La nenăscuta omenească turmă –





Și vei vedea: oricum, orice ai face

Binele-i mic, și răul crește-n pace,

Și vei vedea: nu-i tot să bagi în gură,

Ci să câștigi, în toate, o măsură!



Și vei vedea că și măsura ta

Oricât de mică-ar fi, tot este rea,

Și înțelept fiind, ființa-ți cere

De ale ei, căci slab ești în durere –



Și vei vedea ce grea povară are

Înțelepciunea de-a fi rob la fiecare,

Ce liberă e sluga tuturor,

Și-al Domnului, uitatul muritor –



Să știi că n-ai pe lume nici-un drept!

Doar datoria de a crește înțelept!

Așa cum Solomon ceru la Cel de Sus

Înțelepciune, cere-o lui Iisus!





16 februarie 2007