A fost o dată ca nici o dată,
data de marți 13.

A fost ca zborul meu
peste blocuri de beton armat
de care m-am julit și mi-am zgâriat visele copilăriei.

Acum stau căzut... legat de membrele minții
și nu pot sa mai fac nimic, decât să latru,

să scriu pe tavan cu lumi negre pe o lume albă,
să formeze câte un cuvânt să mă renască.

Doar de m-ar lăsa cuvântul să scriu altfel
visele lui pe tavan
ca să le vadă cei cu 13-le în sus
și mai presus de așteptările zilei,
ce ne rupe în 13 petale
florile de nu mă uita Doamne.