cine/ de ce/ cum/ ce/ nu contează
2 personaje s-au oprit
acolo unde începeau

nu tuși nu răsufla nu întrerupe
jocul întâmplării ăsteia
pori piele păr
nesomn
lumina ochilor i-ar aduce în același timp
i-ar putea trezi
într-o singură nestare

spate în spate
fiecare își strânge cutia la piept
dacă acolo-ți crezi adevărul
deschide-o

sau nu

o noapte un somn o zi altele apoi
scrise pe rânduri
trec
în vrie
silabe alunecă mâini
alunecă umbre una după alta
aceleași încăperi se ațin după draperii
în timpuri diferite
niciodată deodată

reflectorul spală scena
acolo
pe margine rămâne adevărul unui ochi de sticlă
nemilos
cine știe a câta zi de la facerea noastră
se sparge lumina


luați-o de aici!