De floarea asta mica se leagă viața ta
Erai atât de fericită când o priveai în soare,
De floarea asta mica m-am agățat și eu
Și ochii noștri de atunci s-au întâlnit mereu.

De ce-ai plecat,
Tu înger ce-nvăluie privirea?
De ce-ai plecat,
Tu roză cu străluciri în soare?

De ce-ai plecat,
Acum când dragostea e-nfloare?
De ce-ai plecat,
Acum și m-ai lăsat pustiu?

De ce-ai plecat,
Lăsându-mă să rătăcesc prin viață?
De ce-ai plecat,
Lăsând în urma ta atâta dor?

De ce-ai plecat,
Lăsând în urma ta o viața
Ce tot suspină
Și te cheamă înapoi?

De ce-ai plecat,
Te strigă dorul meu
Și o inimâ rănită
De atâtea amintiri?

De ce-ai plecat?
O Doamne; adu-o înapoi
Căci viața mea acuma
Se scaldă in noroi.

De ce-ai plecat?
Mă-ntreb de atâtea ori
Dar știu că nimeni
Nu mi te va aduce înapoi.

De ce-ai plecat, iubito
Acum când dorul meu e mare?
De ce-ai plecat, iubito
Acum când dragostea ne înconjoara?

Și floarea lin se scurge
Căci ochii mei n-o vad
Și se coboara ca un înger
Pe piatra ce doi ochi surâd.