Cerul ma arde de vară topită
am încercat și să bat și să curg
dar nimic nu mă știe, nu mă așteaptă,
nu mă ajunge decât doar atunci
când spre tine m-aplec.
Ești atât de aproape că nu te mai văd
și dacă întind un braț către tine
îmi prind o aortă stângaci și tresar
o lacrimă-mi curge de parcă n-ar fi
cât zbucium, cât nerv, câtă ură
în doar umbra acelei ce sunt...
când mai am puțin timp
mă întreb deseori
de ce să mă-ntreb
când nu vreau răspuns
de ce să mai vreau
dacă am orișicum
și de ce să mai am
dacă nu-i de ajuns?