X

Privesc obiectele și culorile estompându-se.
Îndelung, nopțile i-au șters
prezența, care se retrage din fiecare
obiect.
Obiectele îl părăsesc, el părăsește obiectele.
Lumina părăsește culorile noapte de noapte.
Privirile aprind imaginea zidului. Zidul devine flacără.
Umbrele macină colțurile camerei.
Iar albul, care nu se lasă înghițit, încă mai rezistă,
înfruntat cu negrul.
Care se întețește.
Până unde.



Y

Aprind lumina, culorile nu se aprind. Aerul
încăperii își ține răsuflarea, își îneacă
umbrele.
Nu e aici. Nu văd în cuvinte.
Pe aceeași pagină
noaptea s-a deplasat.
frazele se răsucesc în spirale interioare

foaia – pielea sensului
spuma ritmului



Z

Nu am spus nimic


N.B.: Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Sfârșit.